cunoscut cum ar fi posibil de evitat sau, cel puțin, de stopat dezvoltarea acestei maladii. Această problemă este cercetată în permanență și putem să comunicăm unele noutăți ce inspiră speranță.
La ședința anuală petrecută de Societatea Americană de cercetare a glaucomului, doctorul Janey Lee Biggs a expus două abordări a datelor genetice pentru cercetarea apariției, dezvoltării și tratării glaucomului în dependență de vârstă la care își face apariția această boală.
D-ei a spus: „Dacă vom reuși să găsim geni, care sunt responsabili pentru reglarea proceselor ce duc la formarea glaucomului și vom înțelege ce anume fac în organism proteinele generate de acești geni, atunci vom putea defini schema moleculară, care duce la declanșarea acestei boli”
Oamenii de știință presupun că depistarea genelor implicați în dezvoltarea glaucomului și a lanțului consecutiv de reacții moleculare ce duc la înbolnăvire, este primul pas pentru înlăturarea cauzei acestei patologii. La fel, aceasta va permite dignosticarea precoce a maladiei pentru a interveni până la momentul, când va fi ireversibil afectat nervul optic.
După părerea doctorului Biggs, glaucomul ce se dezvoltă pănă la 40 de ani este rezultatul unor trăsături autosom- dominante sau autosom-recesive moștenite, în timp dezvoltarea glaucomului la o vârstă mai înaintată își poate găsi explicația printr-un mecanizm mai complex, cu implicarea a mai multor geni, interacțiuni genetice și a factorilor mediului înconjurător. Deci, dacă până la 40 de ani factorul de bază este cel genetic, atunci după 40 – genetica este doar o particularitate a mai multor factori ce influențează aparatul oculomotor.
În momentul de față d-na Biggs efectuează cercetări în care sunt implicați 4000 de pacienți ce sunt afectați deja de glaucom și 35000 de potențiali pacienți cu riscul apariției acestei patologii. Cercetările sunt finanțate de National Institutes of Health.